Argumente în favoarea idealului unionist

Dacă ar fi să comparăm situația de acum, cu ceva de acum 10 ani, curentul unionist este în creștere evidentă în Republica Moldova. De la începutul Anului Centenar (2018), peste 110 de localități din Basarabia, dintre care trei orașe (Cimișlia, Călărași, Durlești), la care se adaugă trei raioane (Strășeni, Telenești, Călărași), au semnat declarații simbolice de unire cu România. În Basarabia s-a constituit un nou partid de orientare prounionistă, Partidul Unității Naționale, al cărui președinte de onoare este Traian Băsescu.

Cine pe cine dezbină

Unii afirmă că problema unirii nu trebuie pusă pe motiv că dezbină societatea. Însă o asemenea viziune susține împăcarea cu o situație nepotrivită și blochează voința de a lupta pentru cauza națională. Apoi, cei care au provocat dezbinarea nu sunt unioniștii, ci rușii care ne-au despărțit de frații de peste Prut în 1812. Prin urmare, unioniștii nu fac decât să lupte pentru restabilirea unei situații firești, care a existat înaintea dezbinării provocate de ruși.

Istorie

De frații de peste Prut suntem legați prin istorie, limbă, cultură și religie. Basarabia a fost parte timp de 450 de ani a Moldovei medievale, la care adăugăm cei 20 de ani interbelici când am făcut parte din statul unitar național român. Sub ocupația rusească am fost  aproximativ 150 de ani, timp în care s-a încercat să ni se ia limba și tot ce este românesc. Locuitorii Basarabiei au luptat alături de moldovenii (românii) de peste Prut timp de 450 de ani împotriva cotropitorilor, și este de subliniat faptul că cele trei capitale istorice ale Moldovei medievale – Baia, Suceava și Iași – se află toate în Moldova de peste Prut.

Limbă, cultură și religie

De românii de peste Prut suntem legați și prin personalitățile noastre culturale, care s-au considerat români, unii dintre ei locuind și afirmându-se în România: chiar autorul Imnului Republicii Moldova „Limba noastră”, Alexei Mateevici, s-a considerat român și a dorit unirea Basarabiei cu România. Să-i amintim pe Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alecu Russo și alți basarabeni care s-au afirmat în întreg spațiul românesc și s-au considerat români. Avem exemplul lui Grigore Vieru, cel mai mare și mai iubit poet basarabean, luptător pentru românism și promotor al unionismului, al interpreților Ion și Doina Aldea-Teodorivici, care în timpul războiului din Transnistria, s-au dus pe front pentru a-i încuraja pe combatanții moldoveni prin cântecele lor patriotice ș.a. Alte exemple de basarabeni de seamă cu conștiință națională românească sunt: Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Alexandru Plămădeală, Părintele Sofian Boghiu, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Tatiana Stepa ș. a.

Deși unii moldoveniști numesc Moldova de peste Prut parte a unei națiuni moldovenești, diferită de cea română, toată elita culturală a Moldovei de peste Prut s-a considerat românească, ca și cea mai mare parte a elitei basarabene, de altfel. În această idee, recent, Uniunea Scriitorilor din Moldova și Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei au semnat declarații de reunire cu România. Simbolurile naționale ale Republicii Moldova – tricolorul și stema (capul de bour) – își au de asemenea originea peste Prut.

Economie

Un argument forte în favoarea unirii este cel economic. Dacă unirea ar avea loc, salariile și pensiile din Republica Moldova s-ar ridica la nivelul celor din România. De asemenea, după cum arată Dan Dungaciu și Petrișor Peiu în lucrarea „Reunirea: realități, costuri, beneficii”, pe lângă faptul că prin unire teritoriul Republicii Moldova de azi va face parte dintr-un stat cu un PIB total și PIB/loc. mai mare și astfel nu vom mai fi cel mai sărac stat din Europa. În urma unirii, regiunea Basarabiei va crește semnificativ, va deveni mai prosperă, iar România nu va fi afectată prea mult de pe urma acestui act politic, ci va avea de câștigat. Ca și Germania de Vest, care inițial a suportat costuri importante în urma reunificării germane, dar în consecință decalajele dintre teritoriile fostelor Germanii a scăzut considerabil. În ansamblu, economia Germaniei a sporit, țara devenind o mare putere economică europeană, la aceasta contribuind unirea germană.

Ca să deschidem o paranteză, chiar și în condițiile actuale, când există încă hotarul de la Prut, piața românească este cea mai fezabilă și mai atractivă pentru agenții economici din Republica Moldova, schimburile comerciale dintre cele două state românești în 2017 au atins cifra de 1,3 miliarde de dolari. România fiind, după cum declară oficialitățile de la Chișinău, partenerul numărul 1 pentru Republica Moldova. Cele mai multe investiții vin de asemenea din România.

Pe scurt, potrivit analizei Dungaciu-Peiu, după unificarea Germaniei, această țară a dat rezultate uimitoare în economie. Mai exact, în ce privește PIB/loc., în perioada 1990-2010, Germania a fost depășită numai pentru patru ani „de una dintre celelalte trei mari economii europene (Franța, Italia, Marea Britanie), ceea ce în 1949-1990 s-a întâmplat de 27 de ori”. De asemenea, „după Reunificare, Germania a devenit locomotiva întregii Europe, iar în 2015, diferențele dintre PIB/loc. ale Estului și Vestului Germaniei sunt deja „mult diminuate”. Reunificarea a stimulat economia germană. În legătură cu aceasta, voi cita din lucrarea menționată:

„În concluzie, putem spune că Germania a cheltuit din bani publici cam două treimi din PIB mediu (adică veniturile sale bugetare pe doi ani) pentru Reunificare, rezultatul fiind spectaculos: dublarea PIB-ului, dublarea PIB-ului pe locuitor, cucerirea și întărirea poziției de lider al grupului marilor economii europene, cucerirea și întărirea poziției de lider economic a întregii Uniuni Europene, creșterea cifrei de afaceri a companiilor listate la bursă cu 4 900 de miliarde de dolari în 20 de ani, creșterea de șase ori a indicelui bursier.

Practic, o Germaniei mai mare a redevenit o mare putere la nivel global, influența și importanța pieței germane a crescut, plasând țara cu mult înaintea Franței, Marii Britanii și Italiei (până în 1990 erau în aceeași ligă, având dimensiuni economice comparabile); practic, pentru orice companie globală (în special pentru primele 5 000 de companii globale), Germania a devenit o prezență obligatorie, singura piață europeană de unde nimeni relevant nu poate lipsi.

Nu în ultimul rând, cifrele indică faptul că marele câștigător al Reunificării Germaniei este, fără îndoială, în primul rând economia landurilor vestice; desigur, landurile estice au crescut enorm, dar beneficiile principale au fost culese de marile companii aflate preponderent în vestul Germaniei.”

Demn de menționat este faptul că din 16 landuri germane, trei aparținând fostei RFG, iar restul fostei RDG, locurile 1, 2 și 4 la PIB/loc. sunt ocupate de landuri ale fostei RDG.

Apoi, prin unire vom deveni mult mai repede parte a UE, având în vedere și faptul că Republica Moldova, fiind cea mai săracă țară din Europa, n-are cum să adere până nu aderă țările balcanice non-membre, Ucraina și Georgia.

Desigur, și în România sunt probleme serioase, cu toate acestea, cel mai sărac județ al României are un PIB/loc. mai mare decât cel al Republicii Moldova.

Justiție

Un alt argument al autorilor menționați este că „numai astfel s-ar produce brusc o repunere” a Republicii Moldova „pe harta economică a lumii și numai astfel s-ar putea conecta la economia globală” și „nu poți să valorizezi ceva specific decât în contextul unei piețe mari, dornică să consume produse pe care le cunoaște și le așteaptă”. Or, prin unire, Republica Moldova se va conecta nu doar la piața României, ci și a întregii UE. În orice caz, „beneficiile reîntregirii sunt net mai mari decât costurile”.

Apoi, justiția românească este mult mai liberă și mai obiectivă. Simplul fapt că fostul primar al Bucureștiului, precum și fostul primar al Iașiului, au fost arestați sub acuzație de corupție, arată că românii nu se joacă cu justiția. În schimb, în Republica Moldova, chiar când cineva este arestat pe bună dreptate, aceasta se face tot din interes. Avem destui politicieni care au săvârșit tot felul de ilegalități, dar care o duc bine mersi în liberate. Dan Dungaciu și Petrișor Peiu afirmă că în urma unirii, Republica Moldova va prelua modelul de succes al luptei anticorupție a DNA și „numai astfel va dispărea puterea copleșitoare a oligarhilor locali, care devin brusc irelevanți la nivelul întregii Românii.”

Natura

Prin unire, vom face parte dintr-o țară cu ieșire la mare, ceea ce constituie un avantaj economic incontestabil. În plus, ne vom bucura de o țară ce are neasemuite frumuseți naturale și toate formele de relief.

Securitate

Prin unire va scădea esențial influența rușilor asupra actualului teritoriu al Republicii Moldova. În plus, făcând parte din NATO, vom fi mult mai protejați de orice amenințare militară rusească, întrucât potrivit statutului NATO, dacă o țară membră a organizației este atacată, celelalte trebuie să o apere. Astăzi, nici nu știm când, prin Transnistria, Rusia ar putea începe acțiuni belicoase în Republica Moldova.

Concluzii

În concluzie, România și Republica Moldova au multe în comun: istorie, limbă, cultură, religie și confesiune. Mulțumită limbii pe care am păstrat-o nu am fost asimilați de masa rusească. Unirea nu va aduce niciun dezavantaj economic Republicii Moldova, ba din contra. De asemenea, amenințarea repetării unei invazii rusești, asemenea celei din Ucraina, se va diminua mult, întrucât vom face parte din NATO.

Elita intelectuală a Basarabiei a luptat necontenit pentru românism în ultimele două secole. Să-i ascultăm astfel, dragi basarabeni, nu pe apologeții moldovenismului, ci pe părinții naționali ai Basarabiei, care în toate timpurile, au dovedit conștiință românească.

Falsurile din declaraţiile ambasadorului SUA în Republica Moldova

Recentele declaraţii ale ambasadorului SUA la Chişinău, James Pettit, dovedesc prostie şi necunoaştere a unor realităţi.

„Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure."  Dar moldovenii nu au dreptul să se unească cu alt stat dacă vor dori, aşa cum s-a întâmplat cu cele două Germanii? Şi cum să fie graniţele sigure având în vedere existenţa problemei transnistriene? 

"Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova." Ba din contra. "Republica Moldova unită cu România intră în Uniunea Europeană, are securitatea asigurată de NATO, nivelul pensiilor şi salariilor va creşte brusc la nivelul celor din România, va beneficia de libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor în UE şi drept consecinţă moldovenii îşi vor valorifica mai bine produsele, ar avea acces la fonduri europene şi, în plus,  vor beneficia de subvenţiile la hectar de care se bucură şi ceilalţi agricultori din UE. Justiţia din România se va extinde automat şi în Republica Moldova, acţionând împotriva corupţiei cu succesul pe care îl demonstrează în România", scrie politicianul Ştefan Vlaston. De o aderare mai rapidă a Republicii Moldova la NATO este nevoie având în vedere tendinţele actuale ale Rusiei de a-şi face de cap.

"Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oamenii din Moldova pentru ca ei toţi să contribuie la realizarea unei ţări mai bune pentru moldoveni." Vedem bine cum se descurcă Republica Moldova cu politicienii ei. Sigur, de la căderea comuniştilor în 2009, s-a mai făcut ceva, dar lucrurile tot merg aiurea, e foarte multă corupţie, mai multă decât în patria-mamă. Acolo, totuşi  politicienii nu ajung să fure miliarde din bănci. În România, fără doar şi poate, s-a făcut mai mult în ultimii 25 de ani. Deja România are cea mai mare creştere economică din UE. 

"Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări" Provincia istorică românească Basarabia, a făcut parte în Evul Mediu din Voievodatul Moldovei, iar o bună parte din fostul voievodat s-a unit mai târziu cu România şi face parte şi astăzi din acest stat. Basarabia a avut o perioadă o istorie politică diferită de cea a românilor de peste Prut deoarece a fost răpită de ruşi în 1812. A făcut parte din statul român în perioada interbelică, iar marii intelectuali basarabeni, inclusiv creatorul imnului Republicii Moldova, Alexei Mateevici, s-au considerat români. Aşadar, Republica Moldova n-are o istorie proprie, ci una încadrată în cadrul istoriei neamului românesc, având legături de secole cu românii de peste Prut.

"...printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite" Care ţară multietnică?  Conform recensământului din 2004, 71,48% din cetăţeni se consideră etnici moldoveni (din ignoranţă) sau români. În afara de română, singura limbă auzită mai des prin ţară este rusa. Chiar dacă etnicii ucraineni sunt mai mulţi decât ruşii, şi aceştia vorbesc în limba moscalilor din cauza rusificării.

A se vedea şi: 

Despre unionism în Republica Moldova

De ce trebuie să ne orientăm spre Occident şi despre utilitatea democraţiei

Realitatea şi istoria demonstrează că Occidentul este singura opţiune politică pentru noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, iar democraţia - cel mai bun sistem de guvernare. Cu toate acestea, există şi astăzi oameni dezvoltaţi intelectual care consideră că orietarea provestică este greştiă. Care este direcţia corectă? Să argumentăm bazându-ne pe fapte.

Să vorbim întâi despre democraţie. Vedem că în ceea ce priveşte bunăstarea materială, cel mai bine stau ţările occidentale şi democratice. Mai mult, în democraţiile autentice, nu în cele instabile cu înclinaţii spre autoritarism de tipul Turciei, sau în democraţiile false, care sunt de fapt dictaturi, precum Rusia, omul nu riscă să fie omorât pentru faptul că protestează împotriva statului, pe când un sistem autoritar este prin însăşi firea lui nevoit la un moment dat să fie constrângător. Vedem că în Rusia o mulţime de jurnalişti care au luptat contra regimului Putin au avut morţi suspecte. Pe urmă, democraţiile nu se luptă niciodată între ele. Nu au existat războaie între democraţii şi democraţii. Astăzi Rusia, stat autoritar, este singura ţară din Europa care a provocat războaie. Aşadar, acolo unde este democraţie sunt mai multe şanse să fie pace. În Occident, a fost o pace care a durat 70 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial până acum. Deja pacea este tulburată, dar nu de occidentali, ci de forţe venite din exterior, de islamiştii radicali. În regimurile autoritate, presa este foarte minciunoasă, slujind propagandei autorităţilor, pe când în democraţii, chiar dacă presa este oarecum tendenţioasă, nu se ajunge la manipulări colosale şi întotdeauna găseşti surse alternative.

Sigur că şi un stat autoritar poate aduce bunăstare, dar există riscul altor excese. Teoretic, pot exista şi lideri autoritari cu dragoste de popor. Dar nimeni nu garantează că după un lider autoritar bun, nu va veni unul crud. Istoria şi realitatea demonstrează că acolo unde este autoritarism este multă instabilitate. Chiar şi atunci când lucrurile progreasează pe plan material, sunt alte excese, precum recurgerea la omor, ceea ce nu se întâmplă în democraţii.

Am vorbit despre necesitatea democraţiei. Să vorbim acum de orientarea politică prooccidentală. Unii ar spune că nu trebuie să ne aliem cu nimeni. Dar nu este realist. Avem nevoie de NATO pentru securitatea noastră, fapt demonstrat şi de situaţia din Ucraina, pentru că oricând Rusia îşi poate permite să-şi ducă nebunia războinică mai departe. Pe urmă, NATO asigură doar apărarea ţărilor membre în cazul în care sunt atacate, dar nu le obligă să-şi trimită trupele în ţări străine.

Avem nevoie de piaţa economică europeană. Chiar şi ţări dezvoltate care de iure nu fac parte din UE, ca Norvegia, de facto fac parte din piaţa economică occidentală.

Pe urmă, Uniunea Europeană nu ne obligă să facem mare lucru şi nici nu poate. De asemenea,
nimic nu se poate schimba în structura UE până nu sunt de acord toate ţările membre cu respectiva schimbare. Aşadar, temerile unora cu privire la crearea unui stat paneuropean sunt, în momentul de faţă, lipsite de sens. UE recomandă, dar nu poate obliga politicienii să facă ceva. Într-adevăr, pune anumite condiţii pentru aderare, dar, ca atare, organele ei de conducere nu au putere asupra ţărilor membre. Unii asociază occidentalizarea cu legalizarea căsătoriilor gay, a avortului, a eutanasiei şi a altor chestii neconservatoare. Într-adevăr acestea se fac în Occident, sau mai exact în anumite ţări din Occident, nu în toate. Aşadar, UE nu obligă nici o ţară să facă asemenea lucruri.

Unora nu le plac treburile ce ţin de exploatarea gazelor de şist. Până acum însă nu s-a întâmplat vreo nenorocire de urma exploatării acestor gaze. Asemenea lucruri se fac şi în Vest. Apoi, pentru cei care împotrivesc Occidentului bazându-se pe un conservatorism creştin politizat, în Europa şi SUA, exploatarea acestor gaze este susţinută partidele de dreapta, adică liberale, conservatoare şi creştin-democrate, iar cei care se împotrivesc acestor exploatări sunt stângiştii, adică social-democraţii şi ecologiştii. Cu alte cuvinte, anume partidele mai tradiţionaliste susţin exploatările gazelor de şist, pe când cei care susţin legalizarea căsătoriilor gay şi alte lucruri incompatibile cu mentalitatea tradiţională, se împotrivesc şi acestor exploatări.

Chiar şi în Occident, există curente care, bazându-se pe un conservatorism creştin politizat, susţin apropierea de Rusia, văzând-o ca apărătoare a valorilor tradiţionale. Dar Rusia are o mască conservatoare doar de când în SUA a venit la putere stângistul Obama, întrucât a găsit un pretext pentru a denigra Occidentul. Înainte nu era aşa. Când Bush era la preşedinte, Rusia a legalizat avortul. Fiind basarabean, cunosc cât murdară și ipocrită poate fi politica rusească și cât de greșit ar fi să considerăm că Rusia este o alternativă valabilă la Uniunea Europeană.

Aşadar, să nu ne înşelăm. Sigur că civilizaţia occidentală nu e perfectă, ba are destule metehne care merită criticate, dar este cea mai bună alternativă. Iar despre democraţie Churchill zicea că democraţia este un sistem politic prost, dar cel mai bun din câte omenirea le-a inventat până acum.