vineri, 16 septembrie 2016
joi, 15 septembrie 2016
Trupul neamului românesc
Republica Moldova este o ţară cu care trebuie să ne mândrim, dar să nu ne mândrim cu ca cu o unitate aparte, izolată, ci văzând-o ca parte a neamului românesc.
Dacă Scriptura vorbeşte despre Biserică ca despre un trup ai cărui mădulare sunt oamenii, despre poporul român se poate vorbi de asemenea ca despre un trup (nu neapărat al unui om) al cărui mădulare sunt provinciile istorice, iar indivizii sunt mădulare ale mădularelor. Şi aşa cum pentru biserică fiecare mădular, adică individ, este deosebit de important, tot aşa pentur neam, fiecare mădular, adică provincie şi individ, este foarte important, pentru că aşa cum părţile corpului uman sau animal se ajută reciproc şi se completează una pe alta, tot aşa e şi cu regiunile istorice româneşti. Dar şi indivizii au la rândul lor o importanţă majoră, pentru că neamul românesc ar fi mai puţin bogat dacă ar lipsi măcar una dintre următoarele personalităţi: Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, Traian Vuia, Andrei Mureşanu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Simona Halep.
Dacă nişte indivizi luaţi în parte sunt atât de importanţi, cu atât mai mult provinciile, pentru că ele dau ţării indivizi. Aşadar, provincia istorică Moldova a dat floarea culturii, şi în general oameni care au jucat un rol crucial în viaţa neamului: Ştefan cel Mare, Dimitrie Cantermir, Eminescu, Creangă, Alecsandri, Iorga, George Enescu, Alexandru Ioan Cuza, Corneliu Zelea Codreanu. Moldova răsăriteană, adică Basarabia i-a dat pe Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Adrian Păunescu. Transilvania iniţiat şi a răspândit conştiinţa naţională românească. Ardelenii sunt primii apostoli ai românismului, iar la Marea Unire din 1918, românii transilvăneni erau cei mai cultivaţi dintre toţi daco-romanii. Şi aceştia au dat destule personalităţi, printre care Iancu de Hunedoara, Andrei Mureşanu, Lucian Blaga, Aurel Vlaicu, Avram Iancu. Nici Munteniei şi Olteniei nu-i lipsesc personalităţile. Muntenia i-a dat pe Mircea cel Bătrân, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Grigorescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Ion Mincu, Toma T. Socolescu. Oltenia l-a pe Constantin Brâncuşi, personalitate de renume mondial, care a iniţiat sculptura secolului XX.
Aşadar, România are nevoie de toate mădularele sale, pentru că toate sunt legate de un trunchi comun cu rădăcini milenare, daco-romane, prin limba română, care este de veacuri uniformă de tot cuprinsul pământului românesc.
Basarabeanul are potenţial, dar trebuie să-l valorifice în numele neamului românesc. El poate renaşte suflul românismului, că nu degeaba se spune că basarabenii sunt mai românia ca românii. Într-adevăr, anume basarabenii de orientare proromânească sunt românii cei mai înflăcăraţi de românism, mai mult decât românii din România. Aşa cum până la unirea din 1918, transilvănenii erau vlahii cu cea mai arzătoare vigoare naţionalist-românească, ei fiind şi cei care au dat primele cele mai puternice impulsuri pentru trezirea conştiinţei naţionale în rândul întregului popor în secolul 18 şi începutul secolului 19, tot aşa, o asemenea vigoare naţionalistă (în sensul bun al cuvântului) o au şi basarabenii care au conştiinţă naţională. Dar aceştia deocamdată constituie o minoritate printre basarabeni (în jur de 30% din populaţie). Dar această minoritate este în creştere, pentru omul basarabean se modernizează şi se trezeşte. Dar anume această minoritate a dat cei mai seamă oameni de cultură ai Basarabiei, de la creatorului imnului Republicii Moldova, Alexei Mateevici, până la Grigore Vieru şi soţii Aldea Teodorovici.
De menţionat că basarabeni de orientare antiromânească se găsesc mai mult în rândul oamenilor ignoranţi, mai puţin cultivaţi, de orientare prorusească, şi a partidelor şi politicienilor care au murdărit cel mai mult Republica Moldova în ultimii 26 de ani. E vorba de Partidul Comuniştilor, de Partidul Demcrat, condus de fostul membru PCRM, Marian Lupu, unde este membru şi detestatul oligard Vlad Plahotniuc, de Partidul Socialiştilor condus de Igor Dodon, şi el fost membru al Partidului Comuniştilor, vorbim de Ilan Şor, care acum e cercetat penal pentru implicarea în furtul miliardului de la bancă. Adică anume în rândul celor mai mari lichele dintre politicienii moldoveni îi întâlneşti pe moldovenişti. Cineva mi-ar putea spune că toţi aici sunt lichele, toţi fură în Republica Moldova. Este adevărat, de asta am şi scris: "celor mai mari lichele."
Mai multe argumente în favoare unirii, de văzut aici:
Dacă Scriptura vorbeşte despre Biserică ca despre un trup ai cărui mădulare sunt oamenii, despre poporul român se poate vorbi de asemenea ca despre un trup (nu neapărat al unui om) al cărui mădulare sunt provinciile istorice, iar indivizii sunt mădulare ale mădularelor. Şi aşa cum pentru biserică fiecare mădular, adică individ, este deosebit de important, tot aşa pentur neam, fiecare mădular, adică provincie şi individ, este foarte important, pentru că aşa cum părţile corpului uman sau animal se ajută reciproc şi se completează una pe alta, tot aşa e şi cu regiunile istorice româneşti. Dar şi indivizii au la rândul lor o importanţă majoră, pentru că neamul românesc ar fi mai puţin bogat dacă ar lipsi măcar una dintre următoarele personalităţi: Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, Traian Vuia, Andrei Mureşanu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Simona Halep.
Dacă nişte indivizi luaţi în parte sunt atât de importanţi, cu atât mai mult provinciile, pentru că ele dau ţării indivizi. Aşadar, provincia istorică Moldova a dat floarea culturii, şi în general oameni care au jucat un rol crucial în viaţa neamului: Ştefan cel Mare, Dimitrie Cantermir, Eminescu, Creangă, Alecsandri, Iorga, George Enescu, Alexandru Ioan Cuza, Corneliu Zelea Codreanu. Moldova răsăriteană, adică Basarabia i-a dat pe Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Adrian Păunescu. Transilvania iniţiat şi a răspândit conştiinţa naţională românească. Ardelenii sunt primii apostoli ai românismului, iar la Marea Unire din 1918, românii transilvăneni erau cei mai cultivaţi dintre toţi daco-romanii. Şi aceştia au dat destule personalităţi, printre care Iancu de Hunedoara, Andrei Mureşanu, Lucian Blaga, Aurel Vlaicu, Avram Iancu. Nici Munteniei şi Olteniei nu-i lipsesc personalităţile. Muntenia i-a dat pe Mircea cel Bătrân, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Grigorescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Ion Mincu, Toma T. Socolescu. Oltenia l-a pe Constantin Brâncuşi, personalitate de renume mondial, care a iniţiat sculptura secolului XX.
Aşadar, România are nevoie de toate mădularele sale, pentru că toate sunt legate de un trunchi comun cu rădăcini milenare, daco-romane, prin limba română, care este de veacuri uniformă de tot cuprinsul pământului românesc.
Basarabeanul are potenţial, dar trebuie să-l valorifice în numele neamului românesc. El poate renaşte suflul românismului, că nu degeaba se spune că basarabenii sunt mai românia ca românii. Într-adevăr, anume basarabenii de orientare proromânească sunt românii cei mai înflăcăraţi de românism, mai mult decât românii din România. Aşa cum până la unirea din 1918, transilvănenii erau vlahii cu cea mai arzătoare vigoare naţionalist-românească, ei fiind şi cei care au dat primele cele mai puternice impulsuri pentru trezirea conştiinţei naţionale în rândul întregului popor în secolul 18 şi începutul secolului 19, tot aşa, o asemenea vigoare naţionalistă (în sensul bun al cuvântului) o au şi basarabenii care au conştiinţă naţională. Dar aceştia deocamdată constituie o minoritate printre basarabeni (în jur de 30% din populaţie). Dar această minoritate este în creştere, pentru omul basarabean se modernizează şi se trezeşte. Dar anume această minoritate a dat cei mai seamă oameni de cultură ai Basarabiei, de la creatorului imnului Republicii Moldova, Alexei Mateevici, până la Grigore Vieru şi soţii Aldea Teodorovici.
De menţionat că basarabeni de orientare antiromânească se găsesc mai mult în rândul oamenilor ignoranţi, mai puţin cultivaţi, de orientare prorusească, şi a partidelor şi politicienilor care au murdărit cel mai mult Republica Moldova în ultimii 26 de ani. E vorba de Partidul Comuniştilor, de Partidul Demcrat, condus de fostul membru PCRM, Marian Lupu, unde este membru şi detestatul oligard Vlad Plahotniuc, de Partidul Socialiştilor condus de Igor Dodon, şi el fost membru al Partidului Comuniştilor, vorbim de Ilan Şor, care acum e cercetat penal pentru implicarea în furtul miliardului de la bancă. Adică anume în rândul celor mai mari lichele dintre politicienii moldoveni îi întâlneşti pe moldovenişti. Cineva mi-ar putea spune că toţi aici sunt lichele, toţi fură în Republica Moldova. Este adevărat, de asta am şi scris: "celor mai mari lichele."
Mai multe argumente în favoare unirii, de văzut aici:
marți, 6 septembrie 2016
Radu Gyr - poezii
Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
Crezul
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.
Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.
Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
Crezul
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.
Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.
Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!
duminică, 4 septembrie 2016
Mai occidentali decât occidentalii sau despre prostia unor români
Unora le pare că dacă îmbrăţişează anumite concepte înseamnă că sunt moderni şi occidentalizaţi, şi le pare că cei care nu îmbrăţişează conceptele respective nu pot face parte din categoria modernilor şi occidentalizaţilor. De exemplu, unii analişti români consideră că a susţine necesitatea definirii în Constituţie a căsătoriei ca uniune dintre bărbat şi femeie este pierdere de timp, sustragere de la adevăratele probleme ale ţări şi fundamentalism religios. Totuşi, multe ţări moderne încă nu acceptă căsătoriile gay, iar paradoxul este că în SUA, unul dintre cele mai performante state moderne, conservatorismul este mult mai consecvent şi mai puternic decât în Europa.
În vremuri ale relativizării prosteşti, pentru unii nici patria, nici neamul nu mai contează. Chipurile, sunt concepte depăşite, incompatibile cu mentalitatea occidentală. Dacă e aşa, de ce în Vest, bascii, irlandezii catolici britanici şi o parte din scoţieni doresc indepedenţa etniilor lor de ţările în care locuiesc în prezent? De ce s-au unit cele două Germanii?
Să nu uităm că strămoşii noştri au luptat pentru nişte idealuri. România este un stat creat prin dârzenia generaţiilor de oameni care s-au născut pe aceste meleaguri. La început a fost dârzenia românilor medievali care au creat Moldova şi Ţara Românească, care au apărat aceste ţări de tendinţele expansioniste ale monarhiilor vecine. Sigur că atunci nu exista conştiinţă naţională, dar toate acestea au contribuit la unirea care au avut loc mult mai târziu. Să nu-i uităm pe românii ardeleni care au trebui să îndure timp de veacuri asuprirea maghiarilor şi austriecilor. Tot ei au dat cel mai puternic impuls de trezire a conştiinţei naţionale româneşti. Strămoşii noştri au unit cele două ţări române în 1859, au obţinut independenţa României în 1878, au creat România Mare în 1918 după jertfe eroice în Primul Război Mondial. Poporul român a dat tot felul de oameni care l-au făcut ceea ce este azi: scriitori, preoţi, politicieni, militari, istorici, filosofi. Şi faptul că Republica Moldova există azi şi este aşa cum este, se datorează celor mai luminaţi fii ai săi. Rămâne doar să se ajungă la starea firească a lucrurilor, anume ca Republica Moldova să revină la România. În fond, din poporul român fac parte şi basarabenii. Alte provincii deocamdată nu pot fi recuperate, din păcate.
Aşadar, să nu trădăm în mod nechibzuit idealurile strămoşilor noştri, pe motiv că ar fi vorba de lucruri depăşite de timp, ce nu ţin de mentalitatea occidentală. Prea am ajuns să credem că dacă vom copia tot ce este în Vest, treburile vor merge mai bine. Dar şi Occidentul este divers, cu diferite tipuri de mentalitate. Şi acolo există naţionalişti, atât moderaţi, cât şi populişti, există stângişti, dar şi conservatori. Aşadar, să nu ne dăm mai occidentali sau mai moderni decât trebuie. Multa imitaţie fără creaţie autohtonă nu este în nici un caz o soluţie potrivită pentru a ne afrima în faţa celorlalte popoare, ci denotă lipsă de creativitate.
A se vedea:
În vremuri ale relativizării prosteşti, pentru unii nici patria, nici neamul nu mai contează. Chipurile, sunt concepte depăşite, incompatibile cu mentalitatea occidentală. Dacă e aşa, de ce în Vest, bascii, irlandezii catolici britanici şi o parte din scoţieni doresc indepedenţa etniilor lor de ţările în care locuiesc în prezent? De ce s-au unit cele două Germanii?
Să nu uităm că strămoşii noştri au luptat pentru nişte idealuri. România este un stat creat prin dârzenia generaţiilor de oameni care s-au născut pe aceste meleaguri. La început a fost dârzenia românilor medievali care au creat Moldova şi Ţara Românească, care au apărat aceste ţări de tendinţele expansioniste ale monarhiilor vecine. Sigur că atunci nu exista conştiinţă naţională, dar toate acestea au contribuit la unirea care au avut loc mult mai târziu. Să nu-i uităm pe românii ardeleni care au trebui să îndure timp de veacuri asuprirea maghiarilor şi austriecilor. Tot ei au dat cel mai puternic impuls de trezire a conştiinţei naţionale româneşti. Strămoşii noştri au unit cele două ţări române în 1859, au obţinut independenţa României în 1878, au creat România Mare în 1918 după jertfe eroice în Primul Război Mondial. Poporul român a dat tot felul de oameni care l-au făcut ceea ce este azi: scriitori, preoţi, politicieni, militari, istorici, filosofi. Şi faptul că Republica Moldova există azi şi este aşa cum este, se datorează celor mai luminaţi fii ai săi. Rămâne doar să se ajungă la starea firească a lucrurilor, anume ca Republica Moldova să revină la România. În fond, din poporul român fac parte şi basarabenii. Alte provincii deocamdată nu pot fi recuperate, din păcate.
Aşadar, să nu trădăm în mod nechibzuit idealurile strămoşilor noştri, pe motiv că ar fi vorba de lucruri depăşite de timp, ce nu ţin de mentalitatea occidentală. Prea am ajuns să credem că dacă vom copia tot ce este în Vest, treburile vor merge mai bine. Dar şi Occidentul este divers, cu diferite tipuri de mentalitate. Şi acolo există naţionalişti, atât moderaţi, cât şi populişti, există stângişti, dar şi conservatori. Aşadar, să nu ne dăm mai occidentali sau mai moderni decât trebuie. Multa imitaţie fără creaţie autohtonă nu este în nici un caz o soluţie potrivită pentru a ne afrima în faţa celorlalte popoare, ci denotă lipsă de creativitate.
A se vedea:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)