Pe 24 februarie 2019 au
avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Pentru prima dată în
istoria țării, alegerile sau desfășurat conform sistemului electoral mixt, 50
de deputați fiind aleși pe circumscripții uninominale, iar 51 – pe cea națională.
Deputații din circumscripția națională au fost aleși printr-un singur tur, fapt
ce a favorizat partidul de guvernământ – Partidul Democrat –, o formațiune
veche, cu o experiență politică bogată și puternic ancorată în structurile
locale.
Pe circumscripția
națională, rezultatele au fost următoarele: Partidul Socialiștilor (PSRM)
31.15%, Blocul ACUM 26.84%, Partidul Democrat (PDM) 23.62%, Partidul Șor (PPȘ)
8.32%. Dacă pe circumscripția națională, PSRM este pe primul loc, PDM este la egal cu aceștia în cursa pentru circumscripțiile uninominale. În total, PSRM a obținut 35
de mandate, PDM – 30, ACUM – 26, PPȘ – 7.
Pe lângă aceste patru
grupări care au trecut pragul electoral, pe circumscripția națională au
candidat patru partide unioniste – Partidul Liberal (PL), Partidul Democrația
Acasă (PDA), Mișcarea Populară Antimafie (MPA), Partidul Național Liberal (PNL)
– însă nici unul dintre acestea n-a întrunit suficiente voturi pentru a intra
în Parlament. Cu excepția Mișcării Populare Antimafie, aceste formațiuni
politice, precum și câțiva candidați independenți unioniști au candidat și în
circumscripțiile uninominale, dar nici
una dintre ele nu a reușit să obțină un rezultat suficient pentru a intra în
Parlament.
Partidul Unității
Naționale, formațiune politică unionistă nouă, al cărei președinte de onoare
este Traian Băsescu, nu a participat la aceste alegeri, susținând blocul ACUM
sub pretextul să nu câștige PSRM, partid
pro-rus, al cărui reprezentanți au declarat că vor interzice unionismul, ceea
ce anunța o politică antiromânească mai agresivă decât cea a Partidului Comuniștilor, care a guvernat
Republica Moldova în anii 2001-2009. Să nu uităm că fruntașii PSRM, inclusiv
președintele Republicii Moldova Igor Dodon, sunt foști membri ai Partidului
Comuniștilor (PCRM), formațiune politică care a instaurat o cvasidictatură, iar
în 2009 a ajuns să comită crime pentru a intimida opoziția. Numai Alexandru
Cimbrinciuc, vicepreședinte PUN, a candidat
ca independent pe circumscripția nr. 7.
Desigur, scorul
electoral al partidelor unioniste nu reprezintă nici pe departe numărul
unioniștilor din Republica Moldova, care este mult mai mare. Conform unui șir
de sondaje, aceștia ar constitui în jur de 30% din totalul populației.
„Statalismul” și „moldovenismul primitiv” al unei bune părți din populația
țării se explică prin propaganda sovietică antiromânească, care a fost
continuată în timpul regimului comunist din anii 2000, când, de pildă, cuvântul
„român” era cenzurat la televiziunea publică și în instituțiile de presă
controlate de guvernarea Voronin. Și după 1990, până în prezent, moldovenii
continuă să fie imbecilizați prin propaganda posturilor de televiziune din
Rusia, care sunt privite în toată țara.
O bună parte dintre
unioniști au preferat să voteze util. Cu alte cuvinte, au optat pentru
partidele care au avut șanse să intre în Parlament. Majoritatea se pare că a
preferat Blocul ACUM, pentru a împiedica
preluarea puterii de PSRM și a sancționa caracterul oligarhic ce i se atribuie
PDM. Situația a fost și mai problematică pe circumscripțiile uninominale,
deoarece candidații trebuiau să câștige din primul tur, iar o dezbinare a
dreptei ar fi dat mai multă apă la moară stângii. Prin urmare, votul util părea
necesar și în aceste condiții.
Deși erau conștienți că
nu au șanse mari, cel puțin o parte dintre unioniști au considerat că e nevoie
să participe la alegeri pentru a promova mesajul Unirii. Dezbinarea mișcării
unioniste le-a jucat însă festa. După cum am spus, la scrutin au participat
patru partide care se pronunță pentru reîntregirea națională românească. Și
iarăși, nu e prima dată când, dintre formațiunile unioniste, cel mai slab scor
la alegeri îl ia Partidul Național Liberal - Moldova. Acesta din urmă dă
dovadă, fie de orgoliu, fie de interese ascunse. De pildă, la alegerile locale
anticipate din Chișinău, din 2018, candidatul PNL l-a atacat și denigrat în
timpul dezbaterilor electorale pe candidatul PUN, Constantin Codreanu. Până la
urmă, partidul s-a umplut de penibil, candidatul său luând cel mai mic scor
dintre candidații unioniști la alegerile respective. PNL, de altfel, a părăsit
în scurt timp Convenția Euro-Unionistă, fondată de Anatol Țăranu și Valentin
Dolganiuc în toamna 2018, eschivându-se de la orice efort de promovare a unor
candidați unioniști comuni.
Unioniștii au fost
dezbinați și pe circumscripțiile uninominale. Pe unele dintre acestea au
concurat cel puțin doi candidați unioniști. Pe circumscripția 50 Europa de
Vest, deși a candidat Vasile Călmățui din partea PL, au intrat în cursă alți
doi unioniști, Gheorghe Bobeica – candidat independent, și Gheoghe Furdui – din
partea PNL. În schimb, Partidul Democrația Acasă a avut înțelepciunea să se
abțină de a concura în mod inutil cu V. Călmățui în zona respectivă.
Așadar, unul dintre cele
mai importate lucruri pe care unioniștii trebuie să le învețe din aceste
alegeri este că înainte de a face Unirea, trebuie să se unească între ei. Este
necesară înființarea unui front comun
unionist, întrucât participarea mai multor candidați unioniști creează, în
ochii electoratului, impresia de slăbiciune. Unirea face puterea, spune o vorbă
românească.
Un alt lucru important
de înțeles este că Unirea impune un spirit de jertfă. Politica necesită
pasiune. Aceasta, vorba politicianului român Mihai Neamțu, nu este o
distracție, ci efort și oboseală. Or spiritul de sacrificiu include renunțarea
la ambiții nemăsurate.
Așadar, fiecare partid
unionist trebuie să fie gata, la următoarele alegeri, să renunțe la propriul
orgoliu, pentru a susține un front unionist comun sau un alt partid unionist.
Bunăoară, PL și PNL trebuie să fie gata să renunțe la mândria de a avea o anumită vechime, pentru a sprijini,
dacă într-adevăr văd în Unire un ideal sfânt, alte formațiuni politice
unioniste.
De asemenea, este nevoie
de mai mult lucru pentru a se face publicitate de partid în teritoriu. Conform
unui sondaj din 2016, jumătate din populația Republica Moldova ar dori Unirea
în cazul în care aceasta le-ar rezolva cel puțin o parte dintre problemele
materiale. În această privință, se pot distribui în țară pliante și ziare, în
care să se explice, printre altele, avantajele materiale ale Unirii. Oameniitrebuie ajutați să cunoască istoria, precum și faptul că de pe urma Unirii voravea doar de câștigat. Blocul ACUM, format din două formațiuni politice noi, a
reușit să aibă un procent mare datorită faptului că a știut să lucreze cu
oamenii. Partidele care au ajuns în Parlament au avut succes pentru că au avut
abilitatea să atragă lumea. Dar pentru aceasta e nevoie de muncă.
Or, impresia mea e că
unioniștii își reduc lupta pentru cauza românească la discuții la o cafea
despre Unire cu amicii. Prin lipsa dorinței de a lupta cu dificultățile se
explică, de pildă, numărul relativ mic de oameni care a participat la Adunarea
Centenară de la Chișinău pe 1 septembrie 2018. Dar cauza Unirii cere și efort,
nu doar vise romantice și vorbe între prieteni. Consider că un unionist
autentic ar fi trebuit să parcurgă și sute de kilometri pentru a participa la
respectiva manifestație. La fel, un unionist din diasporă trebuie să facă efort
să participe la alegeri, chiar dacă secția de votare s-ar afla la o distanță
relativ mare. Implicarea civică este un element esențial.
Unioniștii trebuie să
renunțe la jumătăți de măsură, la strategia depășită de timp de a vota partide
proeuropene, dar stataliste, în speranța că acestea se vor converti treptat la
unionism. Practica infirmă asemenea calcule. Odată ajunse la putere, acestea
plătesc tribut birocrației care nu are un alt interes decât să perpetueze
puterea pe care o deține.
Rezultatul alegerilor de la 24 februarie 2019 nu este, desigur, o tragedie. Partea plină a
paharului e că Rusia a pierdut bătălia pentru putere. De asemenea, nu se poate
spune că nu vor fi unioniști în viitorul Parlament. Dacă Partidul Socialiștilor
este pur moldovenist, iar Partidul Șor, deși nu are o orientare politică
oficială, este succesorul unui partid pro-rus și are niște fruntași care nu
știu limba română, o parte dintre viitorii deputați ce reprezintă Blocul ACUM
și PDM-ul sunt unioniști, deși nici una dintre aceste formațiuni politice nu
și-a asumat unionismul ca doctrină oficială.
Așadar, dacă în epoca
Diacov-Lupu, Partidul Democrat s-a manifestat printr-un moldovenism pur (Marian
Lupu, fost președinte PDM, ca și alți membri ai acestui partid, fiind foști membri
PCRM, grupare politică moldovenistă), în ultimii ani, această formațiune
politică a adoptat o coloratură ușor proromânească. Este clar că oligarhul
Vladimir Plahotniuc nu va dori Unirea, pentru a nu pierde puterea, dar este
cert că PDM are facțiuni unioniste. Și în blocul ACUM sunt unioniști, dar un
număr de personaje-cheie ale acestei grupări sunt stataliști. Cel mai de seamă
exemplu în acest sens este Andrei Năstase, care a declarat foarte clar la un post de televiziune din Rusia că nu va susține Unirea.
Regretatul jurnalist
basarabean, Constantin Tănase, a zis că Republica Moldova va fi românească sau
nu va fi deloc. Într-adevăr, acest veac este timpul în care moldovenii de la
est de Prut trebuie să aleagă între calea românească și calea fals statalistă,
adică un drum care nu duce nicăieri. Ultima opțiune este împotriva naturii, de
vreme ce toată elita intelectuală basarabeană a afirmat și afirmă că suntem,
vorba lui Eminescu, români și punctum. Însuși autorul imnului Republicii
Moldova, Alexei Mateevici, s-a considerat român; și, în plus, avem o origine, o
istorie, o limbă și o cultură comună cu frații de peste Prut.
Unioniștii, atât cei din
zona politicului, dar și oamenii de rând, trebuie să fie activi și uniți întru
promovarea idealului lor. Altfel, din cauza dezbinării și a atitudinii
neserioase, Unirea nu va mai avea loc. Dacă ținem cu adevărat la refacerea
României Mari, atunci alegerile parlamentare din 2019 trebuie să fie ultimul
scrutin electoral în care mișcarea unionistă participă divizată în mai multe
bucăți. Nu poate fi Unire fără unitate. Să luptăm să îndeplinim visul tuturor
unioniștilor, inclusiv al regretatului
Grigore Vieru, cel mai mare poet român din Basarabia, de a da jos
hotarul de la Prut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu