Naționalism și șovinism

În zilele noastre, termenul „naționalism” este văzut din ce în ce mai mult prin prismă negativă. Este o asemenea atitudine justă? Naționalismul este considerat din ce în ce mai mult o formă de extremism. O posibilă cauză a unei atari atitudini sunt atrocitățile nazismului. După înfrângerea naziștilor în cel de-Al Doilea Război Mondial, în Europa s-a format o mentalitate puternic antinazistă, asocierea cu o atare ideologie stârnind mai mult negativism decât asocierea cu comunismul.

Cu toate acestea, a fi naționalist nu este neapărat un lucru rău. Atitudinea negativistă față de acest termen este cauzată, probabil, de asocierea acestuia, cu exclusivismul național, cu șovinismul. Dar nu orice formă de naționalism este șovină. Potrivit „Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, 1998”, naționalism înseamnă „Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale.” Potrivit definiției de pe Google Translate, prin naționalism înțelegem „patriotic feeling, principles, or efforts” (simțământ, principii și eforturi patriotice). Nu este nimic extremist sau exclusivist aici.

Omul de cultură român Răzvan Codrescu afirmă că este tipic stângii să asocieze un termen pozitiv cu unul negativ. Un exemplu este cel de „naționalist-șovin.” În acest caz, cuvântul „naționalist” este un pleonasm, deoarece orice șovin este naționalist, dar nu orice fel de naționalist, ci un naționalist extremist.

Margaret Thatcher este considerat un politician naționalist, - de pildă, jurnalistul și politicianul Nigel Lawson enumeră naționalismul printre idealurile ei politice - dar analiștii politici nu o acuză de extremism, ci are o imagine pozitivă, de politcian conservator care a revigorat economia Regatului Unit după o perioadă de decădere cauzată de politici stângiste. De asemenea, poetul basarabean Grigore Vieru are o poezie intitulată „Sunt naționalist”. Poezia n-are nici un element șovin și exprimă nimic altceva decât iubirea de neam, nu disprețul față de alte neamuri.

Dacă naționalismul în sine este extremist, atunci și patriotismul este extremist. Dar așa cum nici patriotismul în sine nu este un lucru rău, la fel - nici naționalismul. Că și patriotismul poate fi exclusivist, deci extremist, dar nu orice formă de patriotism este exclusivist. La fel stau lucrurile și cu naționalismul.