Națiunea – doar un mit?

Este știut faptul că conștiințele naționale s-au cristalizat în secolele 18-19, atunci apărând primele doctrine naționaliste. Înseamnă această că națiunea este doar un mit, o pură inovație a epocii moderne?

Să fim clari. Când zicem că națiunile s-au format în secolul 19, vrem să spunem că atunci s-a format conștiința unității naționale, însă, și până atunci, inclusiv în Evul Mediu, oamenii știau că aparțin unei anumite identități etnolingvistice distincte, după cum afirmă istoricul Andrew Baruch Wachtel în lucrarea „Balcanii”. De pildă Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, era numit în documente „Ioan Românul” înainte de intra în funcție. Adversarii fiului său, Matei Corvinul, îi reproșau acestuia că are un tată român. Într-un document din epoca de tranziție dintre Evul Mediu și epoca modernă se faca referire la români ca la un neam ce este răspândit din Balcani până în spațiul carpato-danubian, deși teritoriile acestea erau stăpânite de țări diferite.

De asemenea, un cronicar maghiar afirmă că atunci când Mihai Viteazul a invadat Transilvania, „vlahii” (românii) s-au răsculat încurajați de faptul că țara este cucerită de un voievod din neamul lor.

Așadar, deși conștiința națională s-a format în sec. 18-19, oamenii cunoașteau și în epocile anterioare că au o anumită identitate etnolingvistică. Oare popoarele migratoare slave, care erau omogene din punct de vedere etnic, nu cunoșteau că aparțin unei anumite indentiăți etnolingvistice, de vreme ce toți vorbeau la fel și aveau aceleași origini?

De notat că evreii antici aveau o conștiință națională, mulțumită religiei iudaice. Bizantinii aveau și ei, se pare, o anumită conștiință națională, dar nu etnolingvistică, având ca repere ale acestei conștiințe originea romană și ortodoxia. Unii învățați bizantini, precum Teodor Metochites sau Plethon, se știe că aveau chiar conștiință națională greacă.

Prin urmare, conștiința etnică a existat din timpuri îndreptătate. Cu timpul, omul a evoluat și această conștiință a evoluat în mod natural în conștiința națională. Să ne bucurăm de identitatea etnică pe care o avem, de limba pe care o vorbim și de națiunea din care facem parte, căci acestea sunt semnele cu care ne distingem în lume.